Pe 11 iunie, undeva între Mexico City, Toronto și o duzină de orașe americane, începe cel mai mare Campionat Mondial din istorie: 48 de echipe, 104 meciuri și un final pe 19 iulie la MetLife Stadium. Supercomputerul Opta a rulat 25.000 de simulări și a scos un favorit clar — Spania (16,1%) —, urmat de un pluton de grei: Franța (13,0%), Anglia (11,2%), Argentina (10,4%), Portugalia (7,0%), Brazilia (6,6%), Germania (5,1%) și Olanda (3,6%). Iar la marginea acestui club select stă o echipă care n-a mai văzut un Mondial din 1998 și care a marcat în calificări ca nimeni altcineva pe continent: Norvegia.
Iată cum arată drumul fiecăreia, ce stil aduce la masă, unde e tare și unde e fragilă, cine o duce în spate și cum ar putea arăta primul unsprezece.

Spania — tinerețe, control și cel mai coerent fotbal de pe glob
Cum a trecut calificarea. Aproape impecabil. Șapte victorii și un singur egal — un 2-2 acasă cu Turcia, în ultima etapă, când totul era deja decis. Au închis grupa cu un 4-0 categoric la Georgia și au intrat la turneu drept campioni europeni en-titre, cu aerul unei echipe care nu trebuie să demonstreze nimănui nimic.
Stilul de joc. Posesia rămâne marca casei: 70,4% în calificări, a patra cifră din toată Europa (în spatele Angliei, Germaniei și Portugaliei). Dar nu e posesie sterilă. Cu 2,97 npxG(non-penalty expected goals) la 90 de minute (a doua valoare a continentului) și doar 0,41 npxG primit la 90 (al doilea cel mai mic, după Anglia), Spania construiește mult și concede puțin. Iar tot acest control vine de la o echipă a cărei medie de vârstă a titularilor în calificări a fost de 26 de ani și 137 de zile — a zecea cea mai tânără din UEFA.
Puncte forte / puncte slabe. Forța e tocmai absența oricărui artificiu: nicio revoluție tactică, nicio dependență de un singur om, ci profunzime reală (peste 330 de spanioli joacă în primele cinci ligi ale Europei). Slăbiciunea e una de istorie, nu de prezent: Spania performează mai bine la Europene decât la Mondiale, unde a atins o singură semifinală în ultimele 14 participări — chiar dacă acea ediție, 2010, s-a încheiat cu trofeul.
Vedeta. Lamine Yamal. Adolescentul a transformat banda dreaptă într-un atelier de unu-contra-unu, iar la 18 ani deja dictează ritmul unei naționale care vrea titlul mondial.
Primul 11 probabil (4-3-3): Unai Simón – Pedro Porro, Le Normand, Laporte, Cucurella – Pedri, Rodri (c), Merino – Lamine Yamal, Oyarzabal, Nico Williams.
Embed from Getty ImagesFranța — nu are nevoie de minge ca să te rănească
Cum a trecut calificarea. Liniștit și eficient. Au deschis cu 2-0 la Ucraina și au bifat biletul cu un 4-0 acasă cu aceeași Ucraina (dublă Mbappé, plus Olise și Ekitiké). Intră în turneu ca lider al clasamentului FIFA și a doua echipă a lumii în Opta Power Rating (98,6), imediat sub Spania.
Stilul de joc. Aici e și cea mai interesantă schimbare. Deschamps a construit o echipă care nu mai are nevoie de posesie ca să facă rău: Dembélé coboară în spațiile dintre linii, Mbappé atacă spațiul liber, Griezmann citește jocul ca un contabil, iar în spate blocul ancorat de Saliba e printre cele mai organizate din Europa. Franța poate ceda mingea o repriză întreagă și tot poate câștiga dintr-o singură tranziție.
Puncte forte / puncte slabe. Profunzimea e indecentă — ar putea alinia două, poate trei echipe capabile de sferturi, cu un Balon de Aur (Dembélé) care nici măcar nu e cel mai temut atacant al lor. Semnele de întrebare? Forma fizică a lui Mbappé, cu un istoric recent de probleme musculare, și absența unor accidentați precum Ekitiké.
Vedeta. Kylian Mbappé. Căpitanul vânează recordul lui Miroslav Klose: are 12 goluri la Mondiale, la doar patru de borna de 16.
Primul 11 probabil (4-3-3): Maignan – Koundé, Saliba, Upamecano, T. Hernández – Tchouaméni, Camavinga, Griezmann – Olise, Mbappé (c), Dembélé.
Anglia — fortăreața lui Tuchel
Cum a trecut calificarea. Istoric. Opt victorii din opt meciuri și opt meciuri fără gol primit — abia a doua echipă din istoria calificărilor UEFA care câștigă tot fără să încaseze, după Iugoslavia în 1954. Pe deasupra, cele mai multe goluri marcate din toată zona (24). Opta o vede a treia favorită la titlu și a doua cea mai probabilă prezență în sferturi (47,7%).
Stilul de joc. Sub Thomas Tuchel, Anglia a primit ceea ce-i lipsea: o filosofie rigidă, clar definită. Posesia e cea mai ridicată din Europa, dar fundația e defensivă — un bloc care, pe cifrele din calificări, pur și simplu nu se sparge.
Puncte forte / puncte slabe. Soliditatea defensivă și densitatea de talent (Bellingham, Rice, Saka, Kane) o fac periculoasă pentru oricine. Dar peste echipă apasă 60 de ani fără trofeu și două finale de Euro pierdute la rând; întrebarea recurentă rămâne dacă atacul lui Tuchel are suficientă imaginație, mai ales după ce nume precum Foden au rămas acasă.
Vedeta. Jude Bellingham — motorul care leagă blocul defensiv de momentele de inspirație din ultima treime.
Primul 11 probabil (4-2-3-1): Pickford – Walker, Stones, Guéhi, Shaw – Rice, Wharton – Saka, Bellingham, Rashford – Kane.

Argentina — ultimul dans al campioanei
Cum a trecut calificarea. Ca o campioană. A câștigat grupa sud-americană, a umilit Bolivia cu 6-0 (cel mai mare scor al calificărilor) și a închis seria cu un 4-1 răsunător împotriva Braziliei. Messi a terminat drept golgheter global al calificărilor, cu șapte reușite.
Stilul de joc. Scaloni a păstrat rețeta din Qatar: un bloc compact, disciplinat, care apără pe spații restrânse și lasă calitatea individuală să decidă în tranziție, totul gravitând în jurul lui Messi.
Puncte forte / puncte slabe. Nucleul campion mondial e încă acolo, cu o mentalitate de oțel. Riscul e dublu: vârsta acelui nucleu și un blestem statistic — Franța (2002), Italia (2010), Spania (2014) și Germania (2018) au căzut toate în grupe ca deținătoare, iar Argentina însăși a pierdut primul meci în 2022, cu Arabia Saudită.
Vedeta. Lionel Messi, la ceea ce ar putea fi ultimul său Campionat Mondial.
Primul 11 probabil (4-3-3): E. Martínez – Molina, C. Romero, Otamendi, Tagliafico – De Paul, Mac Allister, Enzo Fernández – Messi, J. Álvarez, N. González.
Portugalia — generația sacrificată pentru un ultim Ronaldo
Cum a trecut calificarea. Cu emoții la final. A terminat pe primul loc în grupa sa UEFA, dar drumul a fost punctat de un cartonaș roșu al lui Ronaldo în înfrângerea cu Irlanda (0-2), care a amânat confirmarea matematică. Intră totuși la turneu drept campioană en-titre a Ligii Națiunilor.
Stilul de joc. Surprinzător de ofensivă pe cifre: Portugalia a avut cel mai mare npxG la 90 de minute din toate calificările — mai mult chiar decât Spania —, susținut de o posesie din eșalonul de top.
Puncte forte / puncte slabe. Mijlocul de teren e probabil cel mai bun al turneului (Vitinha, Bruno Fernandes, João Neves, Bernardo Silva), iar pe benzi are viteză pură. Slăbiciunea e o dilemă veche și niciodată rezolvată: cât din echipă trebuie construit în jurul unui Ronaldo de 41 de ani, în detrimentul tinereții — plus probleme de disciplină, ca acel roșu costisitor.
Vedeta. Cristiano Ronaldo, la al șaselea Mondial din carieră, un record absolut — dirijat din spate de Bruno Fernandes.
Primul 11 probabil (4-3-3): Diogo Costa – Diogo Dalot, Rúben Dias, Gonçalo Inácio, Nuno Mendes – João Neves, Vitinha, Bruno Fernandes (c) – Bernardo Silva, Ronaldo, Rafael Leão.
Brazilia — pariul Ancelotti pe o calificare șchioapă
Cum a trecut calificarea. Chinuit, pentru standardele braziliene. Selecao a terminat abia pe locul 5 în zona sud-americană, cu 28 de puncte și un golaveraj de doar +7 din 17 meciuri. Dorival Júnior a fost demis pe parcurs, iar Ancelotti a preluat în mai 2025 și a „șchiopătat peste linia de sosire” — debut cu 0-0 la Ecuador, calificare asigurată printr-un modest 1-0 cu Paraguay. Doar trei victorii în zece meciuri cu echipe care s-au calificat la rândul lor, toate acasă și toate la un singur gol diferență.
Stilul de joc. Aici se vede problema cel mai clar: criza golurilor. Față de ciclurile trecute (+30 și +35 la golaveraj), Brazilia s-a stins ofensiv. Raphinha a fost golgheterul calificărilor și liderul la șuturi (33), dar trei dintre golurile sale au venit din penalty; Vinícius Júnior a strâns cei mai mulți xG fără penalty. Cu Ancelotti, pragmatismul a luat locul samba-ului.
Puncte forte / puncte slabe. Talentul ofensiv brut și mâna unui antrenor cu cinci Ligi ale Campionilor rămân atuuri uriașe. Dar lipsa de eficiență, instabilitatea de la finalul calificărilor și un val de accidentări (Rodrygo, Estêvão) lasă semne de întrebare — la fel ca decizia de a-l include pe un Neymar fără ritm, care n-a mai jucat la națională din octombrie 2023.
Vedeta. Vinícius Júnior, dublat de Raphinha pe banda opusă.
Primul 11 probabil (4-3-3): Alisson – Vanderson, Marquinhos, Gabriel Magalhães, Wesley – Bruno Guimarães, Paquetá, Joelinton – Raphinha, Vinícius Jr, Matheus Cunha.

Germania — posesie fără finalizare
Cum a trecut calificarea. Solid în defensivă: doar opt goluri primite pe tot parcursul. A prins ultimul loc din Urna 1 la tragerea la sorți, semn că aura nu mai e ce era, dar și că rămâne în discuția contracandidatelor.
Stilul de joc. Posesia e din nou centrală — la Euro 2024 Germania a fost a doua echipă a turneului la acest capitol (62,5%). Nagelsmann mizează pe un 4-2-3-1 care se transformă în atac într-un 3-2-5, cu Kimmich tras în interior și Raum urcat. Problema apare exact unde te-ai aștepta mai puțin: transformarea posesiei în ocazii clare împotriva blocurilor defensive aglomerate.
Puncte forte / puncte slabe. Talentul ofensiv tânăr (Musiala, Wirtz) și o organizare net superioară celei din 2022 sunt motive de optimism. Dar finalizarea greoaie și mentalitatea fragilă de la ultimele turnee planează încă deasupra echipei.
Vedeta. Jamal Musiala — driblingul care poate sparge tocmai acele blocuri în care Germania se împotmolește.
Primul 11 probabil (4-2-3-1): Neuer – Kimmich, Tah, Rüdiger, Raum – Andrich, Pavlović – Sané, Wirtz, Musiala – Havertz.
Olanda — calitate fără favorit clar
Cum a trecut calificarea. Fără greșeală. Neînvinsă în grupa sa UEFA: șase victorii, două egaluri, 27 de goluri marcate și doar patru primite, golaveraj +23. Singurele puncte pierdute au venit în cele două dueluri cu Polonia. Biletul a fost confirmat printr-un 4-0 cu Lituania, în care olandezii au strâns un xG de 3,16. E a 12-a prezență la turneul final pentru o națiune cu trei finale jucate (1974, 1978, 2010) și niciun titlu.
Stilul de joc. Posesie și presiune, în tradiția școlii olandeze, susținute de o profunzime masivă din Premier League — Van Dijk, Reijnders, Gakpo, Gravenberch. Memphis Depay a fost golgheterul calificărilor cu opt reușite.
Puncte forte / puncte slabe. Calitatea și echilibrul lotului sunt incontestabile, iar Koeman are de unde alege. Ce-i lipsește e tocmai statutul de favorit clar și o identitate de campioană; la asta se adaugă absența lui Xavi Simons (rupt de ligamente) și o istorie care apasă — trei finale, trei eșecuri.
Vedeta. Cody Gakpo, atacantul versatil care a explodat și la club, cu Virgil van Dijk drept lider necontestat în spate.
Primul 11 probabil (4-3-3): Verbruggen – Dumfries, De Vrij, Van Dijk (c), Aké – Frenkie de Jong, Reijnders, Gravenberch – Gakpo, Depay, Malen.
Norvegia — revelația cu motor de 4,6 goluri pe meci
Cum a trecut calificarea. Spectaculos. După 28 de ani de absență — ultima prezență fusese în 1998 —, Norvegia s-a întors marcând ca nimeni altcineva: o medie de 4,6 goluri pe meci, cea mai mare cifră înregistrată vreodată de o națiune europeană într-o campanie de calificare cu peste patru meciuri. Per total, cele mai multe goluri din zona UEFA. Opta îi dă 82,3% șanse să prindă fazele eliminatorii.
Stilul de joc. Verticalitate directă și putere de foc. Mingea ajunge rapid spre Haaland, alimentat de creativitatea lui Ødegaard și de viteza pe bandă a tânărului Nusa. E o echipă care preferă să marcheze cu unul mai mult decât adversarul, nu să se apere de un avantaj.
Puncte forte / puncte slabe. Atacul, evident — Haaland a înscris singur 16 goluri în opt meciuri de calificare, dublul oricărui alt jucător european. Slăbiciunile sunt cele clasice ale unui debutant: lipsa de experiență la turnee, o defensivă neîncercată împotriva elitei și ghinionul de a fi nimerit în Grupa I, cea mai grea de la turneu, alături de Franța și Senegal.
Vedeta. Erling Haaland. La primul său Mondial, la apogeul carierei, cu o foame de goluri care a îngrozit deja Europa.
Primul 11 probabil (4-3-3): Nyland – Ryerson, Ajer, Østigård, Bjørkan – Berge, Ødegaard (c), Aursnes – Nusa, Haaland, Sørloth.

Lasă un răspuns